Extrem de încrezătoare și motivată să evolueze în acest sport, Georgeta Ungureanu, româncă care și-a petrecut ultimii 10 ani în Statele Unite ale Americii, și-a dezvoltat pasiunea pentru ciclism peste ocean. Recent s-a întors acasă, iar pe lângă timpul pe care și-l petrece cu familia, pedalează și se pregătește pentru următoarele provocări. Are în plan să contribuie la ciclismul feminin din România și să pedaleze la curse de la noi. Cu această ocazie, ne-am dorit să aflăm mai multe despre ea, așa contactat-o să ne răspundă la câteva întrebări.

Bună, Georgeta! Mulțumim mult că ai acceptat să vorbești cu noi! Cum au fost pentru tine primele luni din an?

Bună! Mulțumesc pentru că m-ați contactat! În primele luni ale acestui an am locuit în Los Angeles, California și am lucrat într-un restaurant italian foarte multe ore, șase zile pe săptămână pentru că eram manager. Cu bicicleta nu am avut voie să ies la antrenament în grupuri foarte mari, iar competițiile noastre de ciclism au fost anulate din cauza pandemiei de COVID-19. Am ieșit la antrenamente mai puțin și în grupuri mai mici. 

Cine este Georgeta Ungureanu? Ne poți spune o mică poveste despre tine?

M-am născut în Baia Mare, județul Maramureș unde am copilărit și am absolvit școala generală și liceul. Părinții mei m-au dus la bazinul de înot Gheorghe Demeca de la vârsta de șase ani și m-am îndrăgostit de apa. La 10 ani am avut primul concurs și am fost legitimată la secția de natație a Clubului Sportiv Municipal Baia Mare. Am fost la foarte multe concursuri peste tot în țară și la campionate naționale în fiecare vară și visam mereu să ajung în Statele Unite să înot pentru un colegiu faimos. Voiam să ajung campioană olimpică precum Diana Mocanu sau Camelia Potec. Din păcate, la vârsta de 17 ani m-am retras din sport pentru că nu am avut rezultatele care mi-au fost cerute de către club. Am avut oportunitatea de a practica parașutismul în următorii doi ani și am făcut peste 50 de salturi cu ajutorul Aeroclubului Teritorial “Alexandru Papana” Baia Mare. La vârsta de 19 ani am aflat despre Work & Travel și am reușit să primesc o viză de patru luni să merg în Statele Unite ale Americii. Am plecat singură și m-am hotărât să rămân acolo. M-am întors în România după zece ani. 

Ce a însemnat anul 2020 pentru tine? Cum ți-a afectat viața de sportivă și celelalte planuri ale tale?

A fost un an foarte greu pentru mine atât mental cât și sufletește. Voiam să mă întorc acasă să mă reîntâlnesc cu părinții și bunicii mei și să particip și la Campionatele Naționale de Ciclism. Planurile mele nu s-au realizat din cauza pandemiei și am fost nevoită să aștept încă un an. Toate competițiile au fost anulate și în Statele Unite și am încercat doar să mă mențin în formă și să rămân optimistă.

De unde a apărut pasiunea pentru ciclism? Cine sau ce este „vinovat” pentru asta?

Când am ajuns în Statele Unite mi-am cumparat o bicicleta pentru transport și mergeam mereu la serviciu cu bicicleta. Mi-a plăcut enorm! Am slăbit mult și eram mereu binedispusă. Aș putea spune că “vinovat” a fost un accident foarte urât pe care l-am avut cu un taxi în New York. Mi-am distrus bicicleta pe care o aveam și am fost nevoită să îmi cumpăr una nouă. În acel an am cumpărat prima mea cursieră de concurs și am început să ies la distanțe lungi. Mi-am cumpărat bicicleta de la Master Bike în New York. Proprietarul acelui magazin m-a învățat ce înseamnă să participi la concurs și cum să mă pregătesc. 

Cum te-ai adaptat în acest sport? Să mergi la competiții și apoi să te alături unei echipe? Ți-a fost ușor?

Nu a fost deloc ușor la început. Mereu ieșeam doar cu băieți sau bărbați. Nu am cunoscut alte fete și nu am avut multă încredere în mine. Doar după doi ani de ieșiri pe traseu am aflat într-o zi despre o echipă de femei și am fost foarte norocoasă că directoarea echipei m-a luat sub aripile dansei.

Suntem curioși cum se desfășoară antrenamentele tale și cum arată alimentația ta. Cum te pregătești pentru o cursă?

Lucrez foarte mult și nu am timp să merg la sală. Îmi place să fac yoga sau pilates acasă de două sau de trei ori pe săptămână. Cu bița ies cinci sau șase zile pe săptămână. Încerc să fac două zile distanțe lungi de 60 sau 70 de mile și în celelalte zile mai multă intensitate sau intervale, cu distanța mai scurtă. Mănânc zilnic salată și legume și îmi place carnea de pui, de miel sau de vacă. Ca și carbohidrați, îmi plac pastele sau orezul brun.  

Am observat că nu participi doar în competiții de șosea, ci îți place și ciclismul de pistă. Ce ne poți spune despre asta? Ai participat la competiții de profil până acum?

Îmi place mult pe pistă. În California avem trei velodromuri. Am participat la foarte multe concursuri locale. Nu îmi plac probele de sprint, dar iubesc proba de omnium și urmărirea individuală.

Cu ce te ocupi când nu ești pe bicicletă? Ce alte pasiuni mai ai? 

Îmi place mult psihologia. Îmi doresc să reiau studiile și să intru la facultate în curand. Am citit foarte multe cărți de psihologie și îmi place să ascult vorbitori motivaționali mereu.

Ce înseamnă pentru tine ciclismul? Ce lecții te-a învățat până acum acest sport?

Pentru mine ciclismul este modalitatea ideală de a petrece mai mult timp afară și de a mă simți liberă. În acest moment, este mai mult decât un sport sau un hobby – “It’s my life”. Cea mai importantă lecție care m-a învățat este să nu renunț niciodată (“never stop pedalling”).

Din propria experiență, cum crezi că este valorificat ciclismul feminin în America?

În Statele Unite ale Americii se pune foarte tare accent pe dezvoltarea programelor pentru junioare și cicliste sub 25 de ani atât pe șosea, cât și pe velodrom. Au un centru olimpic formidabil în Colorado unde sportivii se antrenează mereu. Se pregătesc și în cantonamente în Europa și participă la concursuri în întreaga lume.

Un lucru nemaipomenit îl fac și facultățile în întreaga țară. Au dezvoltat o ligă doar pentru studenți și acum au mai mult de 25 de echipe în întreaga țară. Sunt câteva universități unde se dau și burse de performanță pentru tinerii cicliști ca motivație suplimentară.

Georgeta (stânga) pregătindu-se pentru o competiție alături de colegele ei 

Dacă o fată care abia a început ciclismul ar veni la tine pentru sfaturi, ce i-ai spune?

A avea foarte multe de spus, dar cel mai important este să nu uiți să te distrezi și să te simți bine pe bicicletă.

O să mergi la foarte multe antrenamente și concursuri unde plutonul o să te lase în spate și ai să vezi alte fete cu biciclete mai frumoase decât ale tale. O să îți fie greu, dar nu lăsa asta să te oprească, ci să te motiveze să tragi mai tare. Nu o să fie ușor, dar vei deveni tu mai puternică prin eforturile depuse.

“Niciodată să nu spui niciodată!” Totul este posibil când îți dorești ceva cu adevărat.

De curând ai ajuns acasă, în România. Cum îți vei petrece următoarea perioadă? Ai în plan să pedalezi și la competiții de la noi?

Da! Cu siguranță! Îmi doresc să ajung la Campionatele Naționale de Șosea și vreau să ies cu bicicleta la antrenamente cât mai multe în Munții Maramureșului. Avem multe vârfuri muntoase superbe aici. Am în plan și câteva zile de urcat cu bicicleta pe Transfăgărășan. 

Un mesaj pentru iubitorii ciclismului din România, dar și pentru prietenii tăi din America?

Pentru iubitorii ciclismului din România: Fiți mândri de eforturile pe care le depuneți și haideți să îi aducem pe copii la antrenamente și concursuri ca să vedem mai mulți români la mondiale și la Jocurile Olimpice!

Pentru prietenii mei din America: Come visit Romania. Let’s ride and explore new roads!

Share & Tweet

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *