Am avunt un an greu. Pandemia a dat lucrurile peste cap, iar lumea ciclismului trebuia să se se reinventeze pentru a putea avea concursuri. După Turul Franței și Italiei, Turul Spaniei închide și el porțile cu brio – fără nici un caz pozitiv și fără incidente majore.

Am avut un tur ciunt, mai scurt, însă acest lucru nu i-a oprit pe rutieri să facă spectacol. Turul Spaniei a fost deschis până în ultimul moment, iar la final un pumn de secunde a decis câștigătorul.

Ciclism A-Z vă prezină 5 concluzii după această cursă spectaculoasă

Primoz Roglic – matematica victoriei

Victoria lui Roglic a fost una extrem de calculată, pentru care a luptat până în ultimul moment. Contrar însă cu Turul Franței, el nu a clacat, deși părea la un moment dat că se va repeta istoria.  Slovenul nu s-a panicat în nici un moment și a arătat că a trecut cu ”brio” peste eșecul din Franța.

4 victorii de etapă, un contratimp bun și cea mai bună echipă. Aceasta era cheia succesului în acest tur. Carapaz și Carthy au încercat totul, însă resursele lor au fost limitate, s-au bazat mai mult pe forță brută decât pe o tactică de echipă bine pusă la punct. Roglic, în schimb, a avut o mașinărie unsă sub comanda lui, iar el trebuia doar să fructifice șansele cu poarta goală.

Carapaz a profitat de orice slăbiciune a lui Roglic, dar nu a putut provoca daune serioase. Fără o echipă demnă de tricoul pe care îl poartă, Carapaz s-a epuizat singur, zi de zi. Ineos a dezamăgit turul acesta, iar Carapaz, ar avea tot dreptul de a da cu piciorul în echipă, care s-a prezentat mult sub așteptări.

Carthy în schimb a fost revelația acestui Tur. Britanicul era văzut ca un om bun pe cățărări, însă lumea nu se aștepta să se bată cot la cot cu Roglic și Carapaz. A fost acel element X, care a făcut lupta la general una extrem de spectaculoasă.

Primoz Roglic câștigă așadar Turul Spaniei și salvează nu numai sezonul, dar și moralul său. Un eșec pe Covatilla ar fi însemnat pentru sloven o lovitură, care probabil l-ar fi doborât definitiv. Rămâne să-l vedem la anul în LeTour.

Movistar – Cerberul fără stăpân

Echipa spaniolă a sosit în tur cu 3 lideri: Enric Mas, Alejandro Valverde și Marc Soler. Problema a fost însă, că cei trei au concurat de parcă ar fi fost la echipe diferite. Deși Mas curta cu un loc pe podium, acesta a fost ”trădat” de mai multe ori, atât de Valverde, cât și de Soler.

Veteranul spaniol de 40 ani, Valverde, urmărea agenda proprie, o clasare în top 10. El nu a dat nici o pedală pentru Enric Mas pe tot parcursul turului. Soler, în schimb, părea că va fi folosit ca un locotenent de lux, mai ales după munca în etapa a 2-a și că s-a ales deja cu o victorie de etapă.

În schimb pe Formigal și-a lăsat liderul singur, preferând să fie cu favoriții, deși era deja la o distanță considerabilă la general. Soler a avut o mulțime de atacuri care erau mai mult ciudate decât eficiente, iar singurul care a suferit din această cauză a fost Mas.

Movistar a avut a doua cea mai puternică echipă, însă a dat dovadă de un faliment tactic. Cu niște ordini mai clare Mas avea șansa să se bată la podium, în contextul în care Martin și Carapaz erau mereu în inferioritate numerică, fiind susceptibili la o ambuscadă.

Gaudu – speranța Franței?

Thibaut Pinot și-a făcut bagajele deja după primele zile, acuzând o problemă la spate, iar FDJ rămânea fără piesa lui de rezistență. S-a ridiciat în schimb David Gaudu, francezul de 24 de ani, care a avut cea mai bună prestație pe munte al unui rutier de la FDJ din ultimii 2 ani. Acesta a câștigat două etape montane dificile: Farrapona și Covatilla, și s-a clasat pe locul 8 la general.

Întrebare este: oare poate Gaudu să treacă acel ”baraj” psihologic, care bântuie rutierii francezi? Presiunea a devenit uriașă, iar poporul din Hexagon poate fi nemilos dacă este vorba de un rutier de al lor, cu șanse de victorie.

Ackermann vs Bennett – 2-1 sau 1-2?

Vuelta nu a oferit prea multe șanse sprinterilor: mai exact 4 din 18 etape s-au încheiat la sprint. Germanul Ackermann de la Bora a obținut 2 victorii, în timp ce Bennett și surpriza Philipsen au avut câte una.

De fapt Bennett a obținut două victorii, însăorganizatorii i-au retras-o pe cea din etapa a 9-a din cauza unei altercații cu Emils Liepins (Trek). Bătălia celor 2 a fost ”cireașa de pe tort” din acest tur – o bătălie care probabil va fi una de urmărit și la anul. Oare Bora îi va acorda o șansă lui Ackermann în LeTour?

Chris Froome și Ineos – despărție emonționantă după 11 ani

Vuelta 2020 marchează și ultima cursă al lui Froome la Ineos. Omul care a scris istorie la echipa britanică se transferă de anul viitor la Israel Start Up Nation. Din păcate Froome nu și-a putut lua rămas bun așa cum i se cuvine. Bântuit de accidentarea de anul trecut, Froome a avut o evoluție modestă. Singurul lucru neschimbat însă a fost spiritul lui de luptă.

Se încheie o eră a ciclismului modern cu această cursă, însă pentru Froome se deschide un capitol nou. Oare îl vom mai revedea în forma lui de glorie? Greu de zis. Dar cred că Froome merită o ieșire demnă de cariera lui, nu una pe ușa din spate. Ceea este sigur: el nu se dă bătut și va lupta până la capăt să revină la forma lui de glorie.

Așadar se încheie sezonul de ciclism. Un sezon haotic, furibund, care a semănat mai mult cu o cursă de mașini pe serpentine – nu știai niciodată ce te așteaptă în curba următoare. Însă totul s-a terminat cu bine, iar noi sperăm ca de la anul revine un pic normalitatea în viața noastră.

Foto: Eurosport, Getty Images

Share & Tweet

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *